Cand ne gandim la Lisabona ne vin in minte tot felul de culori tari, multe chipuri zambitoare, oamenii faini din gasca care ne-a insotit si o relaxare pe care n-am mai intalnit-o in nici o alta capitala europeana. Am putea spune ca are mai degraba aspect de oras de provincie, daca ar fi sa ne luam dupa micile pravalii de cartier si carciumi din Alfama sau Bairro Alto. E neconventionala si tare primitoare. 🙂
Am ras mult..foarte mult, am urcat si am coborat stradute inguste cu funiculare galbene si ferestre care ne asteptau cu rufele puse la uscat, ne-am mai oprit sa sa admiram de sus orasul, am lenevit pe malul raului Tejo bucurandu-ne de cele peste 20 grade la incepiut de decembrie si seara ne-am oprit intr-o carciuma din Alfama la un concert de fado. E genul de oras care te face sa-ti domolesti ritmul si sa intri in jocul lui.
Doua zile le-am petrecut in afara Lisabonei. Am ajuns in Sintra unde am vizitat Castelul Pena, o minune arhitecturala, colorat si vesel. Iar cealalta am petrecut-o la Capul Roca, apoi am luat la picior Cascais si Estoril.
Cu Lisabona nu pot sa zic ca a fost dragoste la prima vedere, nu impresioneaza in prima faza. Insa cu fiecare “obrigado” si “bom dia” pe care le auzi, cu fiecare straduta urcata, loc nou pe care il vezi, pahar de vin de Porto baut si pasteis de nata mancata, orasul te cucereste incet si te face sa te gandesti cum sa faci sa revii aici cat mai repede. Noi abia asteptam sa repetam experienta in primavara. 🙂 De data aceasta va fi un circuit in care vom ajunge si in Algarve, Porto si poate Portimao.
Lisabona, esti cap de lista intre capitalele noastre preferate!
Leave a Reply